căpetenii, s.f. Persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant. ♢ Loc. adj. De căpetenie = de frunte, principal; fundamental. [Var.: (reg.) căpiténie s.f.] – Cap1 + suf. -enie.
s. 1. v. comandant. 2. conducător, vătaf, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.)
s. f. (sil. -ni-e), art. căpeténia (sil. -ni-a), g.-d. art. căpeténiei; pl. căpeténii, art. căpeténiile (sil. -ni-i-)