căptușesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptușeală la o haină, la încălțăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecție, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptușeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înșfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptușeală” < germ.).
vb. v. apuca, burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, înhăța, înșfăca, lua, prinde, ticsi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căptușésc, imperf. 3 sg. căptușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. căptușeáscă
tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/și izolator. 3) fam. A apuca brusc și cu putere; a înhăța; a înșfăca. /<germ. Kapptuch