căpuiri, s.f. Acțiunea de a căpui și rezultatul ei. – V. căpui.
căpuiri, s.f. Operație prin care se turtește extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap). – Cf. cap1.
(prindere; baterea nitului) s. f., g.-d. art. căpuírii; pl. căpuíri