definiția cărămizii definiție dex

expr. (intl. – d. o potențială victimă) a avea bani

expr. 1. a se lăuda. 2. a mânca foarte repede.

cărămizi, s.f. Material de construcție artificial, având forma unei piese prismatice, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars în cuptor. ♢ Cărămidă refractară = cărămidă confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor cuptoarelor metalurgice. – Din ngr. keramídi.

s. (Transilv. și Maram.) teglă.

s. f., g.-d. art. cărămízii; pl. cărămízi

f. Material de construcție de forma unui paralelipiped, obținut prin arderea argilei. [G.-D. cărămizii] /<ngr. keramidi

s.f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s.m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s.f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic).

, cărămide s.f. 1. carte voluminoasă. 2. teanc de o sută de bancnote. 3. (tox.) morfină comprimată cu ajutorul unui dispozitiv de presare.

cărămizesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. – Din cărămidă.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărămizésc

cărămizii, adj. De culoarea cărămizii; roșiatic. – Cărămidă + suf. -iu.

adj. v. roșcat.

adj. m., f. cărămizíe; pl. m. și f. cărămizíi

Care are culoarea cărămizii; roșiatic. /cărămida + suf. ~iu

cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu.