Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția căruntei definiție dex
căruntei
găsește rime pentru
căruntei
CĂRÚNT, -Ă,
cărunți
, adj. (
Despre
păr
,
barbă
,
mustață
) Care a
început
să
albească
;
alb
,
albit
. ♦ (
Despre
oameni
) Care are
fire
de
păr
alb
. – Lat.
canutus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia căruntei
CĂRÚNT
adj.
încărunțit
,
sur
, (pop.)
înspicat
, (
reg
.)
sein
,
siv
, (prin Olt. și Munt.)
spicat
, (fig.)
nins
.
(
Om
cu
părul
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia căruntei
CĂRÚNT
adj. v.
bătrân
,
străvechi
,
vechi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia căruntei
cărúnt
adj. m., pl.
cărúnți
;
f. sg.
cărúntă
,
pl.
cărúnte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia căruntei
CĂRÚN//T ~tă (~ți, ~te)
1)
(
despre
păr
)
Care a
început
să
albească
;
sur
. 2)
(
despre
oameni
)
Care are
fire
albe
în
păr
;
sur
. ♢
Munți
~ți
munți
cu
vârfurile
înzăpezite
. /<lat.
canutus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia căruntei
cărunt (cărúntă),
adj. – Cu
părul
alb
. – Mr.
cănut
. Lat.
canūtus
(Cipariu,
Gram
.,
91; Pușcariu 301;
Candrea
-
Dens
., 274; REW 1622;
DAR
); cf. it.
canuto
, fr.
chenu
, prov., cat.
canut
, sp.
canudo
. Este cuvînt
general
cunoscut
(ALR, 65). Der.
cărunțiu,
adj. (
cărunt
);
căruntețe
, s.f. (
cărunțeală
; bătrînețe;
albeață
);
cărunțeală
, căruntate,
s.f. (
rar
,
faptul
de a fi
cărunt
);
încărunți
,
vb. (a
albi
; a îmbătrîni). Din
rom
., ngr. ϰανούτον (Meyer,
Neugr.
St
.,
II, 75).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia căruntei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK