definiția căsătorească definiție dex

a se arăci, a se hămui, a-și pune pirostriile.

căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător) + suf. -esc.

adj. v. casnic, conjugal, matri-monial.

adj. m., f. căsătoreáscă; pl. m. și f. căsătoréști

căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător).

vb. 1. (pop. și fam.) a se căpătui, (reg.) a se toldui. (S-a căsătorit devreme.) 2. a se lega, a se uni, (pop.) a se însoți, a se lua. (Când s-au căsătorit?) 3. v. cununa. 4. v. însura. 5. v. mărita.

≠ a (se) despărți, a divorța

≠ a divorța, a se despărți

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căsătorésc, imperf. 3 sg. căsătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. căsătoreáscă

tranz. A face să se căsătorească. /Din înv. căsător

intranz. (despre bărbați sau femei) A se uni prin căsătorie cu o persoană de sex opus. /Din înv. căsător