cătrănesc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji. 3. Tranz. Fig. A otrăvi (1), a învenina. – Din catran.
vb. (sil. -tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cătrănésc, imperf. 3 sg. cătrăneá, conj. prez. 3 sg. și pl. cătrăneáscă