s.f. Faptul sau însușirea de a fi caduc. ♦ Ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui. – Din fr. caducité.
s. f., g.-d. art. caducității; pl. caducități
s.f. Însușirea, faptul de a fi caduc; gubrezenie, netrăinicie. ♦ Ineficacitate a unui act juridic ca urmare a unui fapt posterior întocmirii lui. [Pl. -tăți. / cf. fr. caducité].
s. f. însușire, faptul de a fi caduc. ♢ ineficacitate a unui act juridic. ♢ încetare a valabilității unui tratat. (< fr. caducité)