caiși, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
s. (BOT.; Armeniaca vulgaris) (prin Transilv.) măgdălan, tenghere, (prin nordul Transilv.) tinghirel.
m. Pom fructifer care înflorește de timpuriu, având fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie și cu sâmbure mare. [Sil. ca-is] /Din caisă
s.m. – Pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvîntul tc. provine la rîndul său din gr. ϰασσία. – Der. caisă, s.f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisînă, s.f. (Banat, caisă), din mag. kajszin (Candrea).
căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.
vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remușcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitență” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina și pocăi. Der. căială, s.f. (regret, remușcare); căință, s.f. (părere de rău); necăință, s.f. (lipsă de căință).