calabalîc (calabalấcuri),
s.n. –
1. Cortegiu,
alai. –
2. Catrafuse,
bagaje. –
3. Zgomot,
murmur. – Mr.
călăbălîche, megl.
calbalǫc. Tc.
kalabalik (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 643); cf. ngr. ϰαλαμπαλίϰι sau χαλαμπαλίϰι, bg.
kalabalŭk, sb.
kalabaluk.
Sensurile 1 și 3
par înv.