calamități, s.f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate. ♢ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.
s. f., g.-d. art. calamității; pl. calamități
f. Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. [G.-D. calamității] /<lat. calamitas, ~atis, fr. calamité
s.f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. [Pl. -tăți. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].
s. f. dezastru, catastrofă care lovește o colectivitate. (< fr. calamité, lat. calamitas)
calamitați, -te, adj. Care a suferit o calamitate. – Din calamitate (derivat regresiv).
adj. m., pl. calamitáți; f. sg. calamitátă, pl. calamitáte
Care a suferit de pe urma unei calamități. /Din calamitate
adj. (Liv.) Care a suferit de pe urma unei calamități naturale. [< calamita].
adj. care a suferit de pe urma unei calamități naturale. (< fr. calamité)