s.m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.
s. v. calomfir, slăbănog.
s. m., pl. calapări
m. reg. Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper