s.f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.
s. v. cavalerie.
s. f., g.-d. art. călărímii; pl. călărími
f. înv. (colectiv de la călăraș) 1) Totalitate a ostașilor călare; trupe de cavalerie; cavalerime. 2) Mulțime de călărași. /călare + suf. ~ime