calefacții, s.f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. – Din fr. caléfaction.
s. f. (sil. -ți-e), art. calefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. calefácției; pl. calefácții
s.f. Fenomenul de împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura, datorită stratului de vapori care se formează între acesta și suprafața metalului. [Cf. fr. caléfaction].