calemuri, s.n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem.
s. v. administrație, cancelarie.
s. n., pl. calémuri
s.n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv. – Der. calemgiu, s.m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”.