calfatez, vb. I. Tranz. (Rar) A călăfătui. – Din fr. calfater.
vb. v. călăfătui.
vb., ind. prez. 1 sg. calfatéz, 3 sg. și pl. calfateáză
vb. I. tr. A astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii etc.; a călăfătui. [< fr. calfater].