definiția calificativ definiție dex

calificativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.

s. 1. v. epitet. 2. v. apelativ.

adj. m., pl. calificatívi; f. sg. calificatívă, pl. calificatíve

s. n., pl. calificatíve

Care califică. Adjectiv ~ . /<fr. qualificatif

n. 1) Termen prin care o persoană sau un lucru se include într-o anumită categorie pe baza trăsăturilor proprii. 2) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților. 3) Fiecare dintre indicațiile („excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient”, „insuficient”) specifice acestui sistem de notare. /<fr. qualificatif

adj. Care califică, care arată o calitate, o însușire. // s.n. Cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. V. atribut, epitet. ♦ Notă, mențiune cu care se apreciază sârguința și purtarea elevilor și a studenților sau activitatea oamenilor muncii. [< fr. qualificatif].

I. adj. care califică, arată o calitate. II. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. ♢ notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii. (< fr. qualificatif)