definiția caline definiție dex

calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.

adj. m., pl. calíni; f. sg. calínă, pl. calíne

Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin

adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].

adj. care se alintă; alintat. ♢ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)

călini, s.m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). - Din călină (derivat regresiv).

s. (BOT.; Viburnum opulus) (reg.) amăruș.

s. m., pl. călíni

m. Arbust care crește prin păduri, cu flori albe și cu fructe roșii, acrișoare la gust, dispuse în ciorchini. /Din călină

adj. (reg.) căldicel, călduț.

s.m. – Arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalŭ „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, după Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. călină, s.f. (fructul călinului).

căline, s.f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor. – Din bg. kalina.

s. f., g.-d. art. călínei; pl. călíne

f. Fructul călinului. /<bulg. kalina