calofili, -e, adj., s.m. și f. (Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S.m. și f. Adept al calofiliei. – Din gr. kallos „frumos” și philos „iubitor”.
(despre stil) Care ține de calofilism; propriu calofilismului. /<gr. kallos + philos
m. Adept al calofilismului. /<gr. kallos + philos
adj. (Despre scris, stil) Frumos, caligrafic. [Cf. fr. callophile].
I. adj. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic. II. s. m. f. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei. (< calo + -fil2)
s.f. (Lit.) Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. – Calofil + suf. -ie.
s. (LIT.) calofilism. (~ oglindită într-un roman.)
s. f., g.-d. art. calofilíei
s.f. Preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanță, dar cu virtuți formale în opera de artă. [Cf. fr. callophilie < gr. kallos – frumos, philia – dragoste].
s. f. preocupare de a folosi în opera de artă frumosul decorativ, în dauna conținutului; calofilism. (< calofil + -ie)