s.m. pl. Fire scurte rămase în urma trecerii fuiorului de cânepă sau de in printre dinții daracului, din care se țese pânză de saci și de saltele, se fac funii etc. – Din sl. klŭkŭ (pl. klŭci).
m. pl. Deșeuri, sub formă de fire scurte și groase, rămase după dărăcitul cânepei sau inului din care se țese pânză de saci, se fac funii etc. /<sl. kluku
s.m. pl. – Fire rămase de la dărăcitul cînepii sau inului. Sl. klŭkŭ, pl. klŭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 723; Berneker 525), cf. ceh. kloč „smoc de lînă”, pol. kłaki „smoc de lînă.” – Der. încîlci, vb. (a amesteca, a încurca), cf. sl. sŭklŭčiti, rus. kločitĭ; încîlceală, s.f. (încurcătură, confuzie); încîlcitură, s.f. (confuzie, hățiș); descîlci, vb. (a descurca, a desluși). Confuzia lui -ți › -ci nu este clară, cf. arici.
s.m. pl. (intl.) urme lăsate la locul infracțiunii.