campaduri, s.f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec.
s. (reg.) bagea, bageacă, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghioță, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul din unele case țărănești arhaice.)
s. f., g.-d. art. campadúrii; pl. campadúri