campanile, s.f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile.
s. f., g.-d. art. campanílei; pl. campaníle
s.f. 1. Clopotniță construită de obicei separat de biserică și întâlnită mai ales în Italia. 2. Lanternă (2) [în DN] mică, așezată deasupra unui dom ca decorație. [< it., fr. campanile].