canalizații, s.f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică. Canalizație electrică. 2. Canalizare. – Din fr. canalisation.
s. f. (sil. -ți-e), art. canalizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. canalizáției; pl. canalizáții, art. canalizáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Sistem de canale și conducte folosit la colectarea, epurarea și evacuarea apelor reziduale sau a apei de ploaie din perimetrul unei localități. 2) Instalație care servește la transportul și distribuirea energiei electrice prin canale. [Art. canalizația; G.-D. canalizației; Sil. -ți-e] /<fr. canalisation
s.f. 1. Canalizare. 2. Instalație aeriană, subterană etc. care servește la transportul sau la distribuția energiei electrice prin conducte. [Gen. -iei, var. canalizațiune s.f. / cf. fr. canalisation].
s. f. 1. ansamblu de construcții și instalații destinat colectării, transportului și evacuării apelor uzate. 2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal. 3. instalație care servește la transportul sau distribuția energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)