canarale, s.f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara.
s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stâncă, stol.
s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále
s.f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie.
canarale s.f. Vale largă și adâncă, specifică reliefului din sudul Dobrogei.