(1) canate, (2, 3) canaturi, s.n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.
(1) canate, (2, 3) canaturi, s.n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.
(ind. piel.) s. n., pl. canáte
(ind. piel.) s. n., pl. canáte
n. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /<turc. kanat
n. Fiecare dintre părțile mobile din care sunt alcătuite ușile, ferestrele etc. Ușă cu două ~uri. /<turc. kanat
n. Fiecare dintre părțile mobile din care sunt alcătuite ușile, ferestrele etc. Ușă cu două ~uri. /<turc. kanat
n. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /<turc. kanat
s.n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.
s.n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.