canavale, s.f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.
(urzeală, țesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále
f. 1) Țesătură de bumbac rară și tare, cu pătrățele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schițat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas