cânepioare, s.f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.
s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului.
s. f. (sil. -pioa-), g.-d. art. cânepioárei; (plante) pl. cânepioáre