s.m. Specie de câini cu părul creț. – Din fr. caniche.
s. m., pl. caníși
m. 1) Rasă de câini cu părul creț, folosită mai ales la vânătoarea pe baltă. 2) Câine din această rasă. /<fr. caniche
s.m. Specie de câini cu părul creț. V. pudel. [< fr. caniche].
s. m. câine de agrement cu părul creț, cu aspect frumos. (< fr. caniche)
cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căneáscă
tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina