canonesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) chinui. – Din canon.
vb. 1. v. tortura. 2. v. strădui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. canonésc, imperf. 3 sg. canoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. canoneáscă
tranz. pop. A face să se canonească; a supune unui canon; a chinui; a căzni. /Din canon
intranz. pop. 1) A se supune unui canon; a se căzni; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi. /Din canon