cantori, s.m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.
m. pop. 1) Cântăreț în biserică; psalt; dascăl; diac. 2) (în evul mediu) Solist și maestru de cor bisericesc. /<lat. cantor, germ. Kantor
cantoáre, s.n. (pop., înv.) tejghea.
s.n. – Tejghea, masă. – Var. cantoră, s.f. Fr. comptoir, prin intermediul rus. kantora. Înv., substituit de der. din fr., contuar, care nici el nu prea se folosește.