s. v. rostogol, scai, scaiete, tătarnică.
căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar.; adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + suf. -os.
adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.
adj. m., pl. căpățânóși; f. sg. căpățânoásă, pl. căpățânoáse
1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; căpos. /căpățână + suf. ~os