capitații, s.f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. capitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (sil. -ți-i-)
f. (în evul mediu) Impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. [Art. capitația; G.-D. capitației; Sil. -ți-e] /<lat. capitatio, ~onis, fr. capitation
s.f. (Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen. -iei, var. capitațiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap].
s. f. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio)