capitonez, vb. I. Tranz. 1. A căptuși scheletul unei mobile cu lână, câlți, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapisată; a tapisa. 2. A acoperi un perete sau o ușă cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor. – Din fr. capitonner.
vb., ind. prez. 1 sg. capitonéz, 3 sg. și pl. capitoneáză
tranz. 1) (obiecte de mobilier) A căptuși cu materiale speciale (stofă, piele etc.); a tapisa. 2) (uși, pereți) A acoperi cu un material izolator de zgomote. /<fr. capitonner
vb. I. tr. A tapisa; a acoperi cu tapițerie (un fotoliu etc.); a acoperi (un perete sau o ușă) cu un strat izolator împotriva zgomotelor și a altor tulburări sonore. [< fr. capitonner].