(femeie) s. f., g.-d. art. cărătoárei; pl. cărătoáre
cărători, s.m. Persoană care cară ceva; spec. hamal. – Căra + suf. -ător.
s. v. hamal.
(bărbat) s. m., pl. cărătóri
(butoi) s. n., pl. cărătoáre
cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare.