(butoi) s. f., g.-d. art. cărătórii; p1. cărătóri
(femeie) s. f., g.-d. art. cărătoárei; pl. cărătoáre
cărătóri, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă.
cărători, s.m. Persoană care cară ceva; spec. hamal. – Căra + suf. -ător.
s. v. hamal.
(bărbat) s. m., pl. cărătóri
(butoi) s. n., pl. cărătoáre
cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare.