cărăușii, s.f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.
s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)
s. f. (sil. -ră-u-), art. cărăușía, g.-d. art. cărăușíei; (transporturi) pl. cărăușíi, art. cărăușíile