caravane, s.f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc. Caravană sanitară. Caravană cinematografică. 2. (Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane.
f. 1) Convoi de oameni și de animale de transport (de obicei cămile) care transportă bagaje și persoane prin deșerturi. 2) Convoi de vehicule și de persoane, cu același itinerar și destinație. ~ sportivă. ~ sanitară. ~ cinematografică. [G.-D. caravanei] /<fr. caravane
s.f. – Convoi. – Mr. cărvane. Fr. caravane, din per. karwan. Din același cuvînt oriental, caravană, s.f. (car mare de transport), prin intermediul rut. karavan, și prin intermediul tc. kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075), chervan, s.n. (convoi; car mare de transport), cf. ngr. ϰαρβάνι (› mr.), alb. karvan, bg. kervan. – Der. caravanserai, s.n. (han pentru caravane), din tc. kervan, per, karwan, și tc. seray „casă”.
s.f. Convoi de călători care străbate deșertul (cu bagaje și animale de transport). ♦ Convoi de călători și de vehicule care urmează împreună același itinerar. ♦ Rulotă. [< fr. caravane, cf. pers. kayrawan].
s. f. 1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile). 2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar. ♢ grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.). 3. rulotă de turism. (< fr. caravane, /3/engl. caravan)