pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonizeáză
tranz. A face să se carbonizeze. /<fr. carboniser
pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre substanțe) A se transforma în carbon. 2) (despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub acțiunea unei surse puternice de căldură. /<fr. carboniser