s.f. Combinație stabilă între oxidul de carbon și hemoglobină, care se formează în timpul intoxicației cu oxid de carbon. – Din fr. carboxyhémoglobine.
s. f. (sil. -glo-; mf. carb-), g.-d. art. carboxihemoglobínei
s.f. Compus oarecum stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și din hemoglobină, aceasta devenind inutilizabilă pentru transportul oxigenului. [< fr. carboxyhémoglobine].