cărbunari, s.m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. – Cărbune + suf. -ar.
s. (rar) mangalagiu, mangalar, mangalizator, (reg.) bocșer, (prin Maram.) săhălbar.
s. m., pl. cărbunári
m. 1) înv. Muncitor care lucra la producerea cărbunelui din lemn. 2) Persoană care vinde cărbuni. 3) rar Muncitor la o exploatare de cărbuni. /<lat. carbonaris
s.m. – 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. – 2. Persoană care vinde cărbune. – Mr. cărbunar, istr. cărburǫr. Lat. carbonarius (Pușcariu 288; Candrea-Dens., 261; REW 1676); cf. it. carbonaio, fr. charbonnier, cat. carboner, sp. carbonero, port. carvolino. Cf. cărbune. – Der. cărbunăreasă, s.f. (vînzătoare de cărbuni); cărbunărie, s.f. (cuptor pentru cărbuni).
cărbunării, s.f. Loc sau cuptor unde se fac cărbuni de lemn; bocșă (1). ♦ Magazie de cărbuni; – Cărbune + suf. -ărie.
s. f., art. cărbunăría, g.-d. art. cărbunăríei; pl. cărbunăríi, art. cărbunăríile
f. Loc unde se fac cărbuni din lemn. [Art. carbunăria; G.-D. cărbunăriei; Sil. -ri-e] /cărbune + suf. ~ărie