carcase, s.f. 1. Îmbrăcăminte metalică exterioară a unui sistem tehnic, care susține anumite elemente ale acestuia și, eventual, îl protejează împotriva acțiunilor exterioare. 2. Totalitatea oaselor care alcătuiesc scheletul unui animal. 3. Scheletul unei mașini, al unei construcții etc. – Din fr. carcasse.
f. 1) Totalitate a elementelor care constituie baza unei construcții, a unei mașini etc.; osatură; schelet. 2) Învelitoare de protecție a unui sistem tehnic; cutie de protecție. 3) rar Sistemul osos al unui animal; schelet. [G.-D. carcasei] /<fr. carcasse
s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei mașini, al unei construcții etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas].