cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.
vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotésc, imperf. 3 sg. cârcoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcoteáscă
intranz. pop. 1) A căuta motiv de ceartă. 2) A-și manifesta mereu nemulțumirea, bombănind. /Din cârc