carete, s.f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s.f.] – Din rus. kareta.
s. v. cupeu, trăsură închisă.
s. f., pl. caréte
f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta
s.f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s.m. (vizitiu).
s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta].
s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)