carmeliți, -te, s.m. și f. Călugăr(iță) catolic(ă) care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII. – Din fr. carmélite.
s. m., pl. carmelíți
m. și f. (în Palestina în sec. XII) Membru al unui ordin călugăresc catolic. /<fr. carmélite
s.m. și f. Membru al unui ordin călugăresc catolic, constituit în Palestina în sec. XII. [Cf. fr. carmélite, it. carmelita < Carmel – munte în Palestina].
I. s. m. f. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa. II. adj. inv., s. n. (de) culoare de un brun pal. (< fr. carmélite)
s. f., pl. carmelíte