carnaje, s.n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.
s. v. masacru, măcel.
s. n., pl. carnáje
n. livr. Omor în masă al unor persoane lipsite de apărare; măcel; masacru. /<fr. carnage
s.n. (Liv.) Ucidere în masă; măcel, masacru. [Var. carnagiu s.n. / cf. fr. carnage, it. carnaggio].
s. n. măcel, masacru. (< fr. carnage)