definiția carnit definiție dex

cârnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ♢ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.

vb. v. cârmi, coti, întoarce, vira.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârneáscă

intranz v. A CÂRMI. ♢ ~ din nas a-și manifesta nemulțumirea (dezaprobarea, disprețul etc.) printr-o grimasă. 2. tranz. (viță de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operații de înlăturare a vârfurilor la lăstarii principali sau la ramurile laterale. /Din cârn

cârnituri, s.n. Faptul de a cârni. – V. cârni.

cârnituri, s.n. Faptul de a cârni. – V. cârni.

s. v. cârmire, cârmit, cotire, cotit, viraj, virare, virat.

s. v. cârmire, cârmit, cotire, cotit, viraj, virare, virat.

s. n., pl. cârníturi

s. n., pl. cârníturi

cârniți, -te, adj. v. CÂRNI. – [DEX '98]