cârnituri, s.n. Faptul de a cârni. – V. cârni.
s. v. cârmire, cârmit, cotire, cotit, viraj, virare, virat.
s. n., pl. cârníturi
cârnituri, s.f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură.
s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.
s. f., g.-d. art. cârnitúrii; pl. cârnitúri
f. pop. Loc unde un drum sau o apă își schimbă direcția; cot; cotitură. /a cârni + suf. ~tură