cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton1, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.
vb., ind. prez. 1 sg. cartonéz, 3 sg. și pl. cartoneáză
tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu o copertă de carton (de pânză, de piele etc.). /<fr. cartonner
vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (p. ext.) de pânză, de piele etc. [< fr. cartonner].