definiția carton definiție dex

cartoane, s.n. 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. ♢ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviță de carton¹ (1) pentru prăjituri, bomboane etc.; p. ext. conținutul ei. – Din fr. carton.

cartoane, s.n. (Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. – Din germ. (austriac) Karton.

s. mucava, (reg.) tablă.

(hârtie, pânză) s. n., pl. cartoáne

n. 1) Hârtie groasă, compactă, rigidă, având diferite întrebuințări. ♢ ~ gudronat carton din fibre textile impregnat cu bitum și utilizat ca material izolant. 2) Schiță inițială a unui tablou; crochiu; desen; eboșă. ~oanele lui I. Vieru. 3) Tub de hârtie la capătul unei țigări. /<fr. carton

s.n. 1. Hârtie groasă și puțin flexibilă; mucava. 2. Tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. Schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. [Pl. -oane. / < fr. carton, cf. it. cartone – hârtie groasă].

s. n. 1. hârtie groasă și puțin flexibilă. 2. tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. (< fr. carton)

, cartoane s.n. 1. cofraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la trasportarea și vânzarea ouălelor. 2. (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă. 3. ambalaj de carton care conține zece pachete de țigări.