cartușiere, s.f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Din fr. cartouchière.
s. (pop.) patrontaș, (înv. și reg.) palașcă, (reg.) lăduncă, patrontașcă, (înv.) geantă, sumcă.
s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. cartușiérei; pl. cartușiére
f. 1) Cutie mică din metal sau din piele pentru cartușe care se fixează de centură. 2) Centură având cuiburi în formă de tub, în care se pun cartușele. [G.-D. cartușierei] /<fr. cartouchiere